Pe un deal acoperit de maracini si ferigi, ce vegheaza deasupra St. Austell, Cornwall, Jeremy Wrathall isi indreapta pasii catre un put de mica adancime, care inca mai poarta urmele activitatii umane de acum o jumatate de secol. Ia de pe jos o piatra lata de vreo 20 de centimetri, aratand cu degetul catre aschiile de mica bogata in litiu, care stralucesc in soarele amiezii. “Nu stim cat de adanca a fost, sau cat de mult au exploatat” spune Wrathall, care adauga ca “Memoria colectiva a disparut. Este ca o munca de detectiv geolog”, spune Wrathall, un fost investitor in domeniul bancar, care a renuntat la slujba sa pentru a cauta litiu in regiunea din sud-vestul Angliei.
Wrathall a primit pontul despre singura mina de litiu din istoria Marii Britanii, activa in cel de-al doilea razboi mondial, de la un membru acum retras al British Geological Survey si a gasit-o cu ajutorul imaginilor din satelit. El crede ca mina a furnizat litiu pentru aerele conditionate ale submarinelor, in perioada in care Germania era cel mai mare producator din Europa al acestui mineral.
Wrathall isi doreste sa readuca la viata aceasta mostenire, ajutand astfel Regatul Unit sa dezvolte o industrie autohtona a litiului, pe care sa il furnizeze producatorilor auto aflati in aceasta perioada in plina tranzitie catre productia de vehicule electrice, si care au nevoie de acest metal pentru baterii. Cererea de litiu urmeaza sa creasca foarte mult in urmatorii 10 ani, iar Wrathall spune ca productia de la Cornwall ar putea fi mult mai ecologica decat in Chile, Australia si China, contribuind la producerea de baterii cu o amprenta de carbon mai mica si reducand astfel dependenta de livrarile de la furnizorii straini.
Noile tehnologii de extractie, analizate in California de compania Berkshire Hathaway, detinuta de Warren Buffett si sprijinite de fundatia Breakthrough Energy Ventures a lui Bill Gates, ar putea contribui la deblocarea rezervelor de litiu de la Cornwall.
Litiul se gaseste in apa sarata fierbinte care trece prin granitul bogat in mineral, aflat sub intreaga regiune. Aceeasi apa sarata poate fi folosita si pentru a genera energie geo-termica saraca in carbon. Aceste tehnologii ar putea contribui la revigorarea industriei miniere in Cornwall, dupa ce ultima mina de staniu de aici a fost inchisa in 1998, dupa patru mii de ani de exploatare. Intrebarea care se pune este daca resursele din Cornwall sunt suficient de mari pentru a sustine o industrie competitiva a litiului low-cost, la scara necesara pentru a face fata cererilor de baterii prognozate in Marea Britanie.
O companie rivala, British Lithium, face si ea sapaturi pentru a gasi metalul necesar pentru baterii si spera sa deschida o mina conventionala in St. Austell in 2023.
Guvernul spera ca exploatarile de litiu sa fie in beneficiul uneia dintre cele mai defavorizate regiuni din UK, unde industria turismului si pescuitul au fost afectate grav de criza provocata de noul Coronavirus.
Pescarii din Cornwall au si ei de infruntat un viitor incert dupa Brexit, depinzand de rezultatul oricarui acord comercial.
“Marea Britanie trebuie sa creeze o economie bazata pe baterii litiu-ion, sau va ramane in urma” spune Simon Moores, director executiv al companiei de consultanta Benchmark Minerals. “Nu este doar o industrie, este vorba despre industria auto, despre baterii, substante chimice si materii prime. Pe cat posibil, UK ar trebui sa obtina 25% din materiile prime din surse interne, in urmatorii 10 ani. Este un obiectiv bun sa investim in sursele interne britanice si in tehnologia de extractie”, mai spune Moores.
Drumul de la investitii la minerit
In februarie 2016, Wrathall era angajat ca analist minier la Investec, in Londra, cand si-a amintit o remarca a unui prieten care lucrase pentru mina de staniu South Crofty din Cornwall, a carei inchidere in 1998 a dus la pierderea a 200 de locuri de munca. El i-a spus atunci ca in fluidul sarat si fierbinte care trece prin piatra de pe fundul minei se gaseste litiu. Wrathall s-a aflat pe valul boom-ului si apoi al declinului pietei din Londra, dupa o perioada scurta in care a lucrat ca salvamont si a avut un magazin de imbracaminte pentru iesiri in natura in Lake District, unde s-a si nascut. A devenit cunoscut dupa ce a scris impreuna cu colegii sai ca actiunile Glencore nu aveau nicio valoare in septembrie 2015, cauzand prabusirea cu 30% a cotatiei indicelui FTSE 100 (Financial Times Stock Exchange 100), care de atunci a crescut cu 150%.
Vanzarile de masini electrice luau amploare, iar producatorii incepeau sa isi asigure stocuri de baterii litiu-ion mari din Asia. Wrathall si-a parasit locul de munca si a decis sa infiinteze Cornish Lithium. “A fost probabil cea mai nebuneasca alegere pe care am facut-o vreodata” isi aminteste el.
Anul trecut a obtinut finantare pentru compania sa prin crowdfunding, in mediul online, strangand suma de 1.4 milioane de lire sterline. Luna trecuta Cornish Lithium a spus ca Fondul Guvernamental Britanic Getting Building, in valoare de 900 de milioane de lire sterline, conceput pentru a ajuta economia sa isi revina dupa Coronavirs, ar ajuta o instalatie pilot sa extraga litiu din apele geotermale de la United Downs, condus de Geothermal Engineering.
Wrathall s-a apucat sa caute in arhive minele din Cornwall inchise cu mult timp in urma, dezgropand harti pline de praf din subsolul British Geological Survey si din colectii private. El a inceput sa digitalizeze hartile atent desenate din perioada boom-ului mineritului din secolul 19, cand in Cornwall erau peste 4000 de mine.
Acum Wrathall are cea mai mare arhiva digitala a geologiei din Cornwall, cuprinzand nu mai putin de 45 de TB de date. “Intreaga istorie a fost uitata complet. Toata lumea a renuntat la Cornwall – toti oamenii au plecat, iar capitalul a disparut si el. E nevoie de o reevaluare a unei zone miniere vechi, cu un ochi modern”, spune Cornwall.
El a descoperit ca litiul din Cornwall a fost pentru prima data analizat de un academician de la Kings College din Londra, WA Miller, in anul 1864, acesta notand atunci ca mineralul continut de izvoarele fierbinti de pe fundul minei Wheal Clifford ar putea avea “o valoare comerciala foarte mare”.
Acestea fiind spuse, Wrathall a gasit 76 de mentiuni ale litiului in consemnarile istorice, ceea ce a ajutat Cornish Lithium sa stie unde sa foreze. Compania utilizeaza softuri de modelare avansata pe computer care creaza o harta tridimensionala a bogatiilor din Cornwall folosind datele vechi.
“Este foarte util sa poti combina totul intr-un singur loc. Evident ar fi putut sa puna doua harti una langa alta, dar nu ar fi putut sa le intoarca si sa le vada in 3D si sa vizualizeze tot locul” spune Lucy Crane, geolog senior la Cornish Lithium si absolventa a Scolii de Minerit Camborne, din Cornwall. “Am fost impresionata de cat de exacti au fost”.
Extractia sustenabila
Majoritatea litiului folosit in lume pentru masini electrice este extras in prezent din apele sarate din Chile si Argentina si din roca dura din Australia, procesata in China.
Anul trecut China a produs 79% din hidroxidul mondial de litiu, care este utilizat la majoritatea masinilor electrice din Europa si SUA, inclusiv cele facute de Tesla Motors. Extractia de litiu din Chile, care include si evaporarea apei sarate in bazine mari de evaporare, a avut parte de opozitie din partea grupurilor indigene locale, care sustin ca ameninta resursele de apa si ecosistemul fragil din Desertul Atacama, unul dintre cele mai uscate deserturi din lume.
Litiul din Australia este si el expus unui control sporit, pentru ca este procesat in China, cu ajutorul combustibililor fosili, precum carbune si gaz natural, intr-un proces care implica arderea sa la 800 de grade Celsius. Aceasta creaza o presiune pentru producatori de masini precum Volkswagen, care s-a angajat sa reduca impactul fata de mediu al productiei sale de vehicule cu 45% fata de nivelul din 2010, pana in 2025. Anul acesta Volkswagen a trimis o echipa de “fact-finding” in Chile pentru a evalua productia de litiu in aceasta tara.
“Materiile prime pentru bateriile noastre electrice trebuie sa fie extrase in conditii sustenabile” spune responsabilul pentru strategii de achizitii la VW, Ullrich Gereke. “De aceea trebuie sa facem tot posibilul pentru ne asigura ca extractia de litiu nu afecteaza oamenii sau natura”, a mai explicat el.
Noile “tehnologii de extractie directa” ar putea permite productia de litiu din ape sarate, cu concentratii mai mici de litiu decat in Chile, fara utilizarea bazinelor mari de evaporare.
Compania Lilac Technologies din Oakland, care a primit o finantare de 20 milioane de dolari printre care si 1 milion de dolari din parte Breakthrough Ventures a lui Bill Gates in luna februarie a acestui an, foloseste bile pentru schimbul de ioni amplasate in rezervoare care absorb litiul, care este apoi curatat cu acid clorhidric.
Tehnologiile sunt testate in Salton Sea, California, un lac facut de om, in care o serie de centrale electrice genereaza deja electricitate din energie geotermala folosind apele sarate care contin litiu. “Vor fi locatii foarte selective din lume in care vei gasi aceste resurse”, spune David Deak, un fost angajat Tesla care lucreaza alaturi de compania EnergySource Minerals in Salton Sea.
“Dar intram intr-o lume in care resursele de litiu din China vor sta fata in fata cu cele din afara Chinei, la fel cum vom avea si lanturi de distributie in China si in afara sa”.
Cat litiu poate furniza Cornwall?
In Cornwall, putul geotermal United Downs, cu o adancime de 5275 metri, din apropiere de Redruth, este localizat la numai 600 de metri de locul in care a fost descoperit pentru prima data litiu in zona, in 1864. Energia si caldura provenite de la putul geotermal ar putea fi folosite pentru a alimenta o instalatie de procesare a litiului care extrage metalul din fluidul fierbinte. Cu toate acestea, Cornish Lithium va trebui sa demonstreze ca in granitul din Cornwall exista o cantitate mare de resurse low-cost, astfel incat sa capete o finantare suficienta, spune Alex Grant, co-fondator al Lilac Solutions, care ofera consultanta pentru sector.
Daca nu este vorba despre o resursa semnificativa, guvernul UK e posibil sa prefere sa investeasca bani in alte sectoare din lantul de distributie al masinilor electrice, spune el. “Marea Britanie trebuie sa declare cu sinceritate daca resursele sale de litiu sunt relevante sau nu la nivel global” spune Grant. “Economia de scara tot va castiga, iar VW nu va prelua, daca nu ai un produs verificat coerent”.
Faraday Institution, un organism sustinut de guvern, infiintat in 2017 pentru a promova industria bateriilor, estimeaza ca cererea de litiu din UK ar putea ajunge la 59.00 de tone de carbonat de litiu pe an, pana in 2035, pe baza cresterii prognozate privind cererea de baterii la nivel intern. Asta inseamna aproximativ o cincime din cererea globala actuala de litiu. Cornish Lithium nu dezvaluie cat de mult crede ca poate produce, dar Wrathall spune ca poate produce “o cantitate semnificativa”, raportat la prognoza de cerere Faraday.
Potrivit British Lithium, o evaluare economica preliminara pentru mina si rafinarie indica o productie posibila de aproximativ 20.800 de tone de echivalent de carbonat de litiu anual.
Rodrick Smith, presedintele British Lithium, spune ca resursa interna de litiu ar putea ajuta Marea Britanie sa devina un loc mai atractiv pentru producatorii de baterii, care ar putea construi aici fabrici – “elementul esential pentru a ne asigura ca masinile electrice sunt produse in UK si nu importate”. UK urmeaza sa dezvolte o “gigafabrica” in stil Tesla, pentru productia de baterii pentru masini, facand industria dependenta de furnizorii din Asia. “Cred ca cel mai mare risc pentru economia britanica este ca industria auto din UK sa nu reuseasca sa faca tranzitia si sa devenim importatori majori de vehicule electrice” spune Smith. “In conditiile in care vanzarea de vehicule cu combustie interna va fi interzisa in UK si peste tot in lume in Europa din 2035, aceasta industrie va fi pierduta daca nu face tranzitia la vehicule electrice” atrage el atentia.
Apel la cooperare
Mike King, director executiv la Cornwall Development Company, o agentie de dezvoltare economica, spune ca industria miniera revitalizata din Cornwall ar putea oferi pana la 300 de locuri noi de munca, si mult mai multe in lantul de distributie mai amplu. “Cornwall avea cel mai mare pret la metrul patrat de teren din intreaga lume, iar acum este la cel mai jos nivel” spune King, referindu-se la Gwennap, un sat din apropiere de zona de minerit Redruth in secolul al 19-lea. “Dar spre deosebire de minele de carbune, aici exista o sansa reala de regenerare. Este cea mai intens exploatata, dar cea mai sub-explorata provincie miniera din Europa” spune King.
Dar industria va avea nevoie de cooperarea intre marii proprietari de terenuri, care detin mare parte dintre drepturile de minerit, inclusiv Ducatul de Cornwall, detinut de Printul Charles.
Wrathall si-a asigurat deja drepturile de a extrage litiu de pe mai multe proprietati, inclusiv marea mosie Tregothnan, care dateaza din secolul 14, detinuta de familia Boscawen, care a facut avere in boom-ul mineritului de cupru si staniu din Cornwall, in secolul 19.
“Este un aspect revolutionar pentru Cornwall daca este gestionat adecvat si poate fi si pentru UK”, spune administratorul mosiei, Andrew Jarvis, plimbandu-se prin gradina botanica Tregothnan. Gratie unui microclimat care seamana cu Darjeeling, din India, mosia este singurul producator de ceai din Anglia.
Insa alti proprietari de pamant din Cornwall sunt mai atenti. Unul dintre descendentii unei familii care detine teren in zona inca din secolul 13 spune ca prefera sa fie precaut cu privire la aventurarea intr-o noua exploatare miniera. “Exista o diferenta intre modul in care se intamplau lucrurile in Poldark (serial TV) si cum era in realitate” spune el. “Exista multa pasiune fata de minerit, dar realizam ca este un lucru trecator. Vrem sa evitam boom-ul si caderea – vrem o crestere economica organizata, nu o lovitura”, spune el.
